Gânduri...
Exista în tumultul vieții noastre cotidiene și clipe în care ne regăsim sufletește. Momente de lumină , de har in care tot ce conta până în clipa aceea nu mai contează , tot ce era important, aparent, în atenția noastră devine fara de rost , fara de substanță , doar forme care pălesc in fața întâlnirii cu Harul. Ganduri , frământări , neliniști , toate se șterg cu buretele când sufletul se reaseaza in fireasca-i așezare , ca urmare a atingerii de Dumnezeu.
Pășesc spre biserica Sfântului Cuvios Onufrie, unde urmează să mă bucur de slujirea Sfintei Liturghii într-un loc minunat: Sihăstria Voronei.
Din spatele turlei bisericii , luna își trimite puternic reflexia peste noi , peste pădure , peste mormintele de sfinți sihaștri care au binecuvântat acest pământ cu sudoarea nevoințelor lor.
Valul de liniște ce stăpânește întregul cadru este străpuns doar de foșnetul frunzelor , atinse , din când în când , de cate o adiere de vânt.
Mă opresc pentru puțin timp la Mormântul Sfântului Cuvios Onufrie. Mă cuprinde un fior. Toată liniștea din jur se varsă acum peste un suflet amprentat oarecum de frământările acestor zile. Toate se limpezesc , toate tind acum spre gândul că , va veni clipa când va conta doar ce am realizat cu El și prin El.
Merg apoi în biserica , mă închin la racla Sfântului și apoi incepem Sfânta Liturghie. Una dintre cele mai înălțătoare Liturghii pe care am slujit-o de când sunt preot.
Cert este că , într-o mare de neliniște , Domnul trimite și picături de har prin care ne întărim , din care ne tragem puterea și nădejdea pentru aceasta lume.
In fața sfinților , înțelegem cu adevărat că nimic nu ar trebui sa ne zdruncine ființa , chemarea noastră fiind pentru o alta "lume" , Imparatia cerurilor pe care Domnul o dăruiește celor curajoși.
.
